[RO]    [HU]

PROPRIETĂTILE MICROBIOLOGICE SI FARMACOLOGICE

 ALE MEDICAMENTULUI NATURIST  “Mumio®”

Din cercetările lui U.V. Sidikob si ale alora (1964, 1965) reiese faptul că, în medii naturale,  “Mumio®” din Asia centrală are o actiune antimicrobiană slabă, iar în organismul animalelor nu are nici o proprietate bacteriostatică sau bactericidică. Acelasi lucru l-au ilustrat si cercetările lui H.V. Kadîrova (1965).

În urma experimentelor lui I.V. Cuseltan, S.B. Davidyanet si K.T. Porosin (1964) s-a găsit si evidentiat în compozitia produsului  “Mumio®” din Asia Centrală o ciupercă specială.

M.A.Kuzminova si altii (1966) au studiat proprietătile antibacteriene ale produsului  “Mumio®”. Astfel, a reiesit faptul că o solutie cu un continut de  “Mumio®” „asil” de 2-5% exercită o actiune antibacteriană asupra bacililor intestinali, paratifoitidici, dizenterici si difterici si asupra stafilococului auriu. Bacilii paratifoidici s-au dovedit a fi cei mai rezistenti la actiunea produsului  “Mumio®”.

A.s. sakirov (1967) afirmă că  “Mumio®” „asil” se aseamănă cu antibioticele în ceea ce priveste actiunea sa antibacteriană.

O solutie cu un continut de  “Mumio®” „asil” de 5% are proprietătile antibacteriene mai sus arătate (sakirov, 1967, Muratova, sakirov, 1968).

A.s. sakirov (1967), V.N. Ismailova (1965, 1968), R. YU. Omirov (1970) au dovedit faptul că sub influenta produsului  “Mumio®” „asil” se formează calozitătile oaselor. Conform datelor lui L.N. Fedorovski si ale altora (1967), ale lui T.M.Tuhtaev si ale altora (1965, 1968),  “Mumio®” din Asia Centrală, în combinatie cu alti compusi medicinali, actionează pozitiv asupra cursului unor forme grave de boli de oase.

În urma cercetării produsului  “Mumio®” din Asia Centrală N. A. selkovski si altii (1965) au obtinut următoarele rezultate: prin administrarea intravenoasă a preparatului scade numărul neutrofilelor, limfocitelor si nivelul zahărului din sânge; creste cantitatea de eritrocite, reticulocite, hemoglobină, se modifică tonusul sistemului nervos vegetativ.

A.s. sakirov (1967), R. Bakiev si altii (1965), V.N. Ismailova (1965) s-au ocupat cu determinarea unei dozări cât mai eficiente si nevătămătoare a preparatului din “Mumio®” în momentul introducerii acestuia în organismul omului si al animalelor. În urma rezultatelor s-a stabilit faptul că o doză zilnică de preparat variază între 50-800mg/kg[1].

L.I.Lescov s.a. (1965) afirmă faptul că preparatul din “Mumio®” nu este toxic. YU.G.Rîbalkaia (1965) observă că  “Mumio®” din Asia Centrală exercită o actiune regeneratoare asupra unei membrane vătămate a ochiului unui iepure de casă. Conform datelor lui M.N. Macsumov si ale lui V.A. Kapimov (1965) doza de 100mg/kg de  “Mumio®” este optimă, cresterea acesteia având drept rezultat inhibarea actiunii preparatului asupra regenerării oaselor si vindecării diferitelor răni. Administrarea unei doze de 250mg/kg actionează asupra vezicii biliare, ulcerului si excită sistemul nervos central.

T.M. Tuhtaeba, V.D. Rogozkin (1966) observă o influentă pozitivă a produsului  “Mumio®” asupra unor câini tratati cu raze, în urma administrării unei doze de 25mg/kg.

H.N. Muratova, D.s.sakirov (1968) au dovedit faptul că  “Mumio®” „asil” actionează cu succes asupra vindecării rănilor (a celor purulente), accelerând procesul de epitelizare si scurtând la jumătate timpul necesar regenerării pielii.

N. V. Sîrovejko (1971, 1972) arată că un extract uscat din  “Mumio®” „de bragă” exercită o actiune hipotensivă slabă, acelasi lucru observîndu-se si în cazul ulcerului. Administrat în doze mici preparatul stimulează activitatea sistemului nervos central, iar în doze ce depăsesc 50mg/kg acesta are efecte inverse. La o cantitate de LD₅₀-2836mg/kg preparatul nu este toxic.

E.T. siskova observa faptul că, dacă “Mumio®” „asil” este administrat pe cale orală animalele iau în greutate iar blana devine mătăsoasă. Dacă preparatul este administrat timp de 10 zile creste cantitatea de secretie a mucoasei căilor respiratorii si a tubului digestiv; acelasi mod de administrare are efecte pozitive asupra tesutului conjunctiv si a celulelor hepatice. Pe de altă parte s-a observat o usoară distrofie în organele parenhimatice si o oarecare crestere a permeabilitătii peretelui vascular al acestor organe. În cazul unei administrări mai îndelungate (20, 30 de zile) s-a observat o actiune toxică a produsului  “Mumio®” „asil” asupra organelor mai sus mentionate. Dacă preparatul se administrează împreună cu cortizon pe o perioadă de timp mai scurtă, influentele distrofice din organism se diminuează si se îmbunătătesc si sporeste rezistenta la infectii.  “Mumio®” „asil” are proprietăti cumulative. Cercetările lui A.N. Foigelman (1972) arată faptul că  “Mumio®”, sub forma unei solutii, în procent de 1-2%, si a unei alifii (2-3%) pe bază de vaselină sau lanolină, are proprietăti curative în vindecarea rănilor provocate de arsuri în diferite stadii, în special dacă acest preparat este combinat cu 1% unguent pe bază de sintomicină.

Conform datelor lui R.M. Macsudov (1972) preparatele din fier si cobalt, în combinatie cu  “Mumio®” „asil”, stimulează procesul de regenerare al tesutului osos, în cazul fracturilor provocate la niste iepuri de casă netratati cu raze, si scurtează cu 25 de zile (Fe), 19 zile (cobalt), 13 zile ( “Mumio®” „asil”) perioada necesară vindecării.     

Este demn de retinut (Abdurahmanov s.a, 1972; Abduraimov, Abdurahmanov, 1972; Abdurahmanov, Hasimov, 1972) faptul că “Mumio®” din Asia Centrală are proprietăti anticoagulante. Acest produs “Mumio®” sporeste capacitatea de reactie a aparatului nervos al pancreasului.

Din studiile făcute asupra proprietătilor cardio-tonice ale produsului  “Mumio®”, M. G. Mzrzakaev, T.R. Abdurahmanov s.a.(1972) au ajuns la concluzia că în interiorul acestuia se află o substantă care influentează functionarea inimii în momentul unui consum mare de energie.

YU.N. Nupaliev (1973) s.a. au arătat faptul că  “Mumio®” are proprietăti de excitant local, antisteroidice si atnihistaminice. În doze de 50-200mg/kg aceasta potentează actiunea corazolui si stricninei. Acest preparat se recomandă pentru vindecarea ulcerului stomacal si duoudenal, a nefritelor traumatice si a inflamării nervilor periferici, a arsurilor, si a intoxicatiilor ce dăunează producerii sângelui. Nu se observă efecte toxice nici dacă acest preparat este administrat un timp mai îndelungat- doze de câte 25-100mg/kg în decursul a 60 de zile. K. Bakasov a stabilit faptul că  “Mumio®” din Asia Centrală scade capacitatea de coagulare a sângelui, prelungeste perioada de timp necesară recalcifierii plasmei, scade toleranta plasmei la heparină, prelungeste timpul heparinei. (sakirov, 1973).

Proprietătile antibacteriene ale produsului  “Mumio®” au fost descoperite cu mult timp în urmă.

S-au experimentat următoarele:

1.  “Mumio®” (arhar-tas) natural – conglomerate din recolta naturală de pe dealul Talas.

2. Extract în apă din  “Mumio®” (arhar-tas) natural – din conglomeratele rezultate din recolta naturală de pe dealul Talas.

3.  “Mumio®” (arhar-tas) de laborator, obtinut la mare altitudine.

4. Extract în apă din  “Mumio®” (arhar-tas) de laborator, obtinut la mare altitudine.

Rezultatele cercetărilor arată faptul că toate probele au proprietăti antibacteriene slabe.

Trebuie acordată atentie si compozitiei substantei produsului  “Mumio®” (arhar-tas) specializat cu influentarea factorilor de crestere[2], pentru că există substante care sunt folositoare în lupta cu unele boli greu de tratat în medicina modernă (cancer, TBC, procese degenerative).

Încă nu este clar cunoscut principiul după care actionează biostimulatorii, din acestia făcând parte si  “Mumio®”.

Compusii ce ajută la activarea factorilor de crestere nu au un rol primordial, dar sunt produse active necesare sintezei organismului.

Astăzi există trei ipoteze în legătură cu originea produsului  “Mumio®”. Din aceasta rezultă si trei tipuri de  “Mumio®”: mineral, animal si vegetal.

Studiile farmacologice de bază, datele analizelor chimice si spectrale efectuate asupra produsului  “Mumio®” din tară si de peste hotare vorbesc despre caracterul identic al compozitiei acestuia, ceea ce întăreste ipoteza cu privire la o origine comună. Pe de o parte trezeste un interes imens datorită originii lui, si, pe de altă parte,  datorită faptului că este un medicament ce actionează pozitiv asupra unui organism bolnav.